O veste buna pe week-endu asta…Stelian Ogica are strungareata…Si una profuda dupa o noapte de spritz cu alte vedete din soubiz…Pacat…Ca si eu il caut de mult 
Archive for the Category »internet «
Aproape inaccesibila turistilor din cauza altitudinii ridicate la care se afla si a distantei uriase fata de cea mai apropiata localitate, Ghangaria (aproape 8 ore de urcat pe versantul himalayan), Valea Florilor a fost si este considerata unul dintre cele mai frumoase locuri de pe Pamant. Prezenta inclusiv in mitologia hindusa, ea a fost redescoperita publicului international in anul 1931, atunci cand un alpinist britanic, Frank S. Smythe, a ajuns intamplator la marginea uriasei gradini naturale. Sute de flori salbatice, cu tot atatea culori diferite, acopera complet aceasta depresiune din Himalaya, creand un spectacol ce iti taie respiratia. In prezent, Valea Florilor face parte din Parcul National Nanda Devi (parc ce acopera o suprafata de peste 85.000 de kilometri patrati) si a fost inclusa, in anul 1988, in patrimoniul UNESCO. Localnicii sunt convinsi si astazi ca valea este locul in care inca salasluiesc zanele si spiridusii.
Parcul NaÅ£ional HăşmaÅŸul Mare – Cheile Bicazului are două puncte de atracÅ£ie a căror celebritate e maximă, cel puÅ£in printre români: Lacul RoÅŸu ÅŸi Cheile Bicazului. Flora ÅŸi fauna parcului cuprind o multitudine de specii protejate, de la floarea de colÅ£ ÅŸi papucul-doamnei până la râşi ÅŸi capre negre. Floarea-decolÅ£, „monument al naturii protejat de lege“, se găseÅŸte de vânzare la tarabele din zonă. Parcul are numeroase puncte de observaÅ£ie de unde se poate admira peisajul.
După vreo trei kilometri prin Cheile Bicazului, muntele se desface şi lasă loc unei privelişti odinioară superbe, spre Lacul Roşu. Acum sunt pensiuni, hoteluri de lux şi vreo 10 terase cu bere rece şi ieftină, mici prost gătiţi, muzică dată tare şi nelipsitele chioşcuri cu chinezării.
Lacul Roşu e în „ungurime“, iar oamenii te întâmpină în egală măsură cu un „Poftiţi“ sau un „Tessek“, fără ca asta să aibă vreo conotaţie negativă. Cel mai des auzi vorbindu-se moldoveneşte, majoritatea turiştilor venind din estul ţării. Lumea se-nghesuie la debarcader pentru o plimbare cu barca, eventual cât mai departe de civilizaţia gălăgioasă. Pe la amurg, o plimbare cu barca prin preajma copacilor înghiţiţi de ape dă fiori, lăsând o impresie de straniu şi misterios, cam ca-n „Twin Peaks“.
Lacul pare întunecat şi ameninţător, cioturile ce ies din apă lăsând impresia că o civilizaţie lacustră şi-a găsit sfârşitul cu numai câţiva ani înainte să treci pe acolo. Cârduri de raţe trec nestingherite pe lângă tine dacă te aventurezi cu barca pe apă. Motiv suficient să dai la rame cam 10 minute, la concurs cu măcănitoarele, cât să te depărtezi de mal şi să observi civilizaţia de la distanţă. De pe la 500 de metri depărtare de mal, oamenii sunt mici, iar cioturile de copac îţi aduc aminte că planeta e mare şi când se supără nu prea se sinchiseşte de un păduche ca tine.
Lacul Roşu s-a format relativ recent, într-o zi din luna iulie 1837. Atunci, după o serie de furtuni şi ploi torenţiale, din Muntele Ucigaşu s-a desprins o bucată şi a blocat pârâul Licaş, pârâul Oii şi pârâul Roşu.
Martori actuali ai calamităţii naturale de atunci sunt cioatele de molid rămase în apă. Reflectarea purpurie în lac a Suhardului Mic, prezenţa aluviunilor roşiatice aduse îndeosebi de pârâul Roşu şi calcarele roşcate din jurul său i-au făcut pe ciobani să-i dea numele de Lacul Roşu.
Abia în 1857, trei turişti din Gheorgheni au poposit pe malurile sale, uimiţi şi fermecaţi de frumuseţea sălbatică a priveliş tei montane şi a lacului. Au povestit tuturor că au descoperit un colţ din paradis. De atunci, atraşi de frumuseţea naturală a lacului, de bogăţia faunei, florei, numeroşi turişti au străbătut potecile acestei regiuni.
În 1910 a început construirea drumului din Gheorgheni până la Lacu Roşu, realizat până în locul numit „Gâtul Iadului“, şi numai în 1937 s-a terminat drumul care leagă Transilvania de Moldova. Prima cabană de aici a fost construită în 1925.
Cel mai plăcut moment al zilei este aproape de amurg. Dogoarea soarelui nu se mai simte, forfota din zonă scade, iar stâncile ce străjuiesc Bicazul aruncă reflexe roşietice. Când doar râul mai susură, iar vântul foşgăie copacii, ai impresia că asculţi „live“ cum natura lucrează cu motoarele turate la maximum. Pe măsură ce soarele pleacă la culcare, iar oamenii odată cu el, diverse vietăţi încep să mişune prin păduri, nevăzute, dar bănuite. O capră neagră ce fuge să se ascundă în pădure pare un scaraoţchi plecat în misiune de recunoaştere.
DATE TEHNICE
Cinci rezervaţii naturale
LOCALIZARE
Parcul este localizat în Munţii Hăşmaş, situaţi în grupa centrală a Carpaţilor Orientali, pe raza judeţelor Neamţ şi Harghita.
REZERVAÅ¢II NATURALE
Cheile Bicazului – 3.728 hectare
Lacul RoÅŸu – 12,7 hectare. Se află la altitudinea de 980 de metri, are formă de „L“, adâncimea de 10 metri ÅŸi o circumferinţă de 2.830 de metri
Cheile Åžugăului – 10 hectare
Avenul LicaÅŸ – 5 hectare
Masivul HăşmaÅŸul Mare- Piatra Singuratică ÅŸi HăşmaÅŸul Negru – 800 hectare
ACCES AUTO
Aria protejată Cheile Bicazului- Hăşmaş este străbătută de drumul transcarpatic (DN 12C) între Gheorgheni şi Bicaz. La Lacul Roşu se poate ajunge din trei direcţii:
Oradea – Cluj-Napoca – Târgu- MureÅŸ – Reghin – TopliÅ£a – Gheorgheni
BraÅŸov – Sf.-Gheorghe – Miercurea-Ciuc – Gheorgheni – Lacul RoÅŸu pe DN 12C
Bacău – Piatra-NeamÅ£ – Bicaz – Lacul RoÅŸu pe DN 15
CAZARE
Există numeroase pensiuni, cabane şi hoteluri la Lacul Roşu şi în apropierea Cheilor Bicazului. Preţurile încep de la 70 de lei pe noapte.
SEMNAL GSM
Bun – Orange , Vodafone , Cosmote
