Blog Archives

Minuni ale Romaniei – Lacul Sfanta Ana

Lacul Sfanta Ana este situat la 28 km de Baile Tusnad, la o altitudine de 946 m, pe fundul craterului unui vulcan stins din masivul Puciosu, locul ultimei eruotii vulcanice din Carpati ce s-a produs in urma cu zeci de mii de ani.

Lacul are o lungime de 620 m si o latime de 460 m, fiind de forma aproximativ circulara. Adanc de 7 m, lacul nu se bucura in apele sale de prezenta niciunei vietati, apa fiind lipsita de oxigen. Apa lacului provine numai din precipitatii, neexistand alte izvoare. Acesta este si motivul pentru care adancimea lacului a variat simtitor de la cei 12 m in 1896, scazand de atunci in adancime cu 5 m.

Lacul Sfanta Ana este o rezervatie naturala complexa, atat din punct de vedere geologic cat si in ceea ce priveste flora si fauna.

Malul lacului este un loc minunat pentru recreere sau scaldat in perioadele calde ale anului. Pe mal se afla o capela romano-catolica ce poarta hramul Sfintei Ana. De altfel, lacul este sfintit anual de catre mitropolie.
Lacul Sfanta Ana este singurul lac de origine vulcanica din Romania, fiind format intr-un crater vulcanic ce a ramas intact de-a lungul timpului.
Legendele locului sunt multiple. Una dintre legende spune ca in acest lac s-a aruncat o fata pe nume Ana, ce era obligata de parinti pentru a se casatori cu un tanar ce nu ii era pe plac dar care avea avere. Pentru a scapa de aceasta casatorie, fata a fugit in seara nuntii si s-a aruncat in lac, trupul ei nefiind gasit niciodata.    O alta legenda ne povesteste intamplarea a doi frati: unul avea o cetate pe varful muntelui si o caleasca deosebit de frumoase, iar celalalt o cetate pe locul lacului de astazi. Cel din urma, invidios fiind pe fratele sau, ii spuse celuilalt ca a doua zi va veni la el cu o caleasca mai frumoasa ca a lui. Si ca sa fie convins ca va reusi sa il intreaca, ordona sa fie inhamate la o caleasca cele mai frumoase opt fete din zona. Data fiind greutatea mare, fetele nu au reusit sa urneasca caleasca din loc, stapanul devenind foarte furios. Pentru ca au fost biciuite de acesta, una dintre fete, Ana, l-a blestemat pe tiran. Indata s-a pornit o furtuna puternica, cu fulgere si trasnete, cetatea si stapanul fiind cuprinsi de flacari. In locul cetatii s-a format apoi un lac cu apa limpede si albastra, lac ce a purtat de-atunci numele fetei.

Minuni ale Romaniei – Lacul Rosu

Parcul NaÅ£ional HăşmaÅŸul Mare – Cheile Bicazului are două puncte de atracÅ£ie a căror celebritate e maximă, cel puÅ£in printre români: Lacul RoÅŸu ÅŸi Cheile Bicazului. Flora ÅŸi fauna parcului cuprind o multitudine de specii protejate, de la floarea de colÅ£ ÅŸi papucul-doamnei până la râşi ÅŸi capre negre. Floarea-decolÅ£, „monument al naturii protejat de lege“, se găseÅŸte de vânzare la tarabele din zonă. Parcul are numeroase puncte de observaÅ£ie de unde se poate admira peisajul.

După vreo trei kilometri prin Cheile Bicazului, muntele se desface şi lasă loc unei privelişti odinioară superbe, spre Lacul Roşu. Acum sunt pensiuni, hoteluri de lux şi vreo 10 terase cu bere rece şi ieftină, mici prost gătiţi, muzică dată tare şi nelipsitele chioşcuri cu chinezării.

Lacul Roşu e în „ungurime“, iar oamenii te întâmpină în egală măsură cu un „Poftiţi“ sau un „Tessek“, fără ca asta să aibă vreo conotaţie negativă. Cel mai des auzi vorbindu-se moldoveneşte, majoritatea turiştilor venind din estul ţării. Lumea se-nghesuie la debarcader pentru o plimbare cu barca, eventual cât mai departe de civilizaţia gălăgioasă. Pe la amurg, o plimbare cu barca prin preajma copacilor înghiţiţi de ape dă fiori, lăsând o impresie de straniu şi misterios, cam ca-n „Twin Peaks“.

Lacul pare întunecat şi ameninţător, cioturile ce ies din apă lăsând impresia că o civilizaţie lacustră şi-a găsit sfârşitul cu numai câţiva ani înainte să treci pe acolo. Cârduri de raţe trec nestingherite pe lângă tine dacă te aventurezi cu barca pe apă. Motiv suficient să dai la rame cam 10 minute, la concurs cu măcănitoarele, cât să te depărtezi de mal şi să observi civilizaţia de la distanţă. De pe la 500 de metri depărtare de mal, oamenii sunt mici, iar cioturile de copac îţi aduc aminte că planeta e mare şi când se supără nu prea se sinchiseşte de un păduche ca tine.



Lacul Roşu s-a format relativ recent, într-o zi din luna iulie 1837. Atunci, după o serie de furtuni şi ploi torenţiale, din Muntele Ucigaşu s-a desprins o bucată şi a blocat pârâul Licaş, pârâul Oii şi pârâul Roşu.

Martori actuali ai calamităţii naturale de atunci sunt cioatele de molid rămase în apă. Reflectarea purpurie în lac a Suhardului Mic, prezenţa aluviunilor roşiatice aduse îndeosebi de pârâul Roşu şi calcarele roşcate din jurul său i-au făcut pe ciobani să-i dea numele de Lacul Roşu.

Abia în 1857, trei turişti din Gheorgheni au poposit pe malurile sale, uimiţi şi fermecaţi de frumuseţea sălbatică a priveliş tei montane şi a lacului. Au povestit tuturor că au descoperit un colţ din paradis. De atunci, atraşi de frumuseţea naturală a lacului, de bogăţia faunei, florei, numeroşi turişti au străbătut potecile acestei regiuni.

În 1910 a început construirea drumului din Gheorgheni până la Lacu Roşu, realizat până în locul numit „Gâtul Iadului“, şi numai în 1937 s-a terminat drumul care leagă Transilvania de Moldova. Prima cabană de aici a fost construită în 1925.



Cel mai plăcut moment al zilei este aproape de amurg. Dogoarea soarelui nu se mai simte, forfota din zonă scade, iar stâncile ce străjuiesc Bicazul aruncă reflexe roşietice. Când doar râul mai susură, iar vântul foşgăie copacii, ai impresia că asculţi „live“ cum natura lucrează cu motoarele turate la maximum. Pe măsură ce soarele pleacă la culcare, iar oamenii odată cu el, diverse vietăţi încep să mişune prin păduri, nevăzute, dar bănuite. O capră neagră ce fuge să se ascundă în pădure pare un scaraoţchi plecat în misiune de recunoaştere.

DATE TEHNICE

Cinci rezervaţii naturale

LOCALIZARE

Parcul este localizat în Munţii Hăşmaş, situaţi în grupa centrală a Carpaţilor Orientali, pe raza judeţelor Neamţ şi Harghita.

REZERVAÅ¢II NATURALE

Cheile Bicazului – 3.728 hectare
Lacul RoÅŸu – 12,7 hectare. Se află la altitudinea de 980 de metri, are formă de „L“, adâncimea de 10 metri ÅŸi o circumferinţă de 2.830 de metri
Cheile Åžugăului – 10 hectare
Avenul LicaÅŸ – 5 hectare
Masivul HăşmaÅŸul Mare- Piatra Singuratică ÅŸi HăşmaÅŸul Negru – 800 hectare

ACCES AUTO

Aria protejată Cheile Bicazului- Hăşmaş este străbătută de drumul transcarpatic (DN 12C) între Gheorgheni şi Bicaz. La Lacul Roşu se poate ajunge din trei direcţii:

Oradea – Cluj-Napoca – Târgu- MureÅŸ – Reghin – TopliÅ£a – Gheorgheni
BraÅŸov – Sf.-Gheorghe – Miercurea-Ciuc – Gheorgheni – Lacul RoÅŸu pe DN 12C
Bacău – Piatra-NeamÅ£ – Bicaz – Lacul RoÅŸu pe DN 15

CAZARE

Există numeroase pensiuni, cabane şi hoteluri la Lacul Roşu şi în apropierea Cheilor Bicazului. Preţurile încep de la 70 de lei pe noapte.

SEMNAL GSM

Bun – Orange , Vodafone , Cosmote

Cred ca e NOKIA

oare ?

Curiozitati geografice (1)

.. Madrid este singura capitala europeana care nu este situata geografic pe cursul unui rau?

… singurul oras al carui nume este alcatuit numai din vocale este Aiea, localizat in Hawaii, la 12 mile de Honolulu?

… Libia este singura tara care are steagul intr-o singura culoare (verde) fara a avea niciun desen sau scris?

Alte minuni ale lumii – Leptis Magna – Libia

Proeminent oras din stravechiul Imperiu Roman, Leptis Magna a fost abandonat in anul 650 de catre locuitorii sai, din cauza repetatelor atacuri berbere si ca urmare a cuceririi Tripolitaniei de catre arabi. Cu toate acestea, chiar daca doar ruinele mai amintesc de gloria sa de odinioara, Leptis Magna este inca in masura sa dea fiori celor ce il viziteaza. Ruinele se afla la circa 130 de kilometri est de Tripoli si sunt catalogate si astazi drept unele dintre cele mai frumoase si mai impunatoare vestigii romane din bazinul mediteraneean. Orasul a fost fondat de catre fenicieni in jurul anului 1100 i.Hr, dar nu si-a atins maretia decat in momentul in care Cartagina a ajuns sa domine Marea Mediterana. A devenit parte a Imperiul Roman in anul 146 i.Hr., fiind apoi cucerit de catre vandalii lui Genseric in anul 439. Recucerit de generalul bizantin Belizarie in anul 543, Leptis Magna a devenit imediat capitala provinciei Imperiului Bizantin. Situl a devenit parte a patrimoniul UNESCO inca din anul 1982.