Etapa a doua – « totul e bullshit.» E ca si cand te trezesti din betie. La etapa asta realizezi ca afara-i vopsit gardu’, inauntru-i leopardul. Mancarea, care mai sus o adorai, acum n-are nici un gust, vinetele, oricat de mult te-ai chinui sa le prepari, n-au gust desi sunt umflate cu pompa, rosiile au gust de cauciuc, porumbul fiert e prea dulce, chiar scarbos de dulce, painea e elastica, soselele care erau largi mai sus, se ingusteaza pentru ca acum ai ochi sa observi si traficul infernal. Aerul nu mai e atat de pur ca tocmai ai supravietuit unor cinci zile consecutive de smog si te declari fericit ca n-ai probleme cardiace. Vecinii care zambeau sunt niste inculti cu care nu poti schimba doua cuvinte. Parcurile nu le mai vezi atat de verzi pentru ca-s pline de disperati de viata care fac jogging dimineata si seara, de parca n-au nici o alta grija cotidiana. Iar prietenii din tara te intreaba ce-i avut in cap cand ai emigrat. La ei sunt 28C la umbra cand la tine sunt 4C iar vantul te doboara…, Costel e in fiecare weekend la Sinaia iar Angela tocmai si-a luat bilet trei saptamani la Neptun… Statistic vorbind, citeam pe undeva ca 60% din emigranti in momentele acestei etape se intorc acasa.

Etapa a treia – « viata e frumoasa si aici! » Dupa dusurile reci primite la etapa de mai sus, te trezesti si incepi sa vezi lumea cu alti ochi. Se instaleaza o rutina placuta. E etapa in care te ancorezi la lumea inconjuratoare. Citesti cu asiduitate presa lor, urmaresti stirile, programele de divertisment. Esti la curent cu toate evenimentele culturale. Mergi destins la cinematograf. Pastrezi inca legatura cu cei lasati dincolo, dar remarcile lor nu te mai ranesc. Angela continua sa mearga an de an la Neptun pe o plaja plina de manelisti si de scoici in care-ti tai talpile. Costel viziteaza si el aceeasi Sinaie mereu…insa tu mergi si descoperi locuri noi in fiecare zi, azi, maine si poimaine si tot asa. Ti-ai luat bilete sa serbezi Anul Nou pe plaja la Punta Cana…De fapt vecinii sunt foarte sociabili, la un BBQ se leaga atatea prietenii.Totul e sa vrei! Este etapa care de fapt iti aduce cele mai multe impliniri, daca ai fost destul de stoic sa rezisti pana aici.

Etapa patru – « aici e casa mea! » Asta e etapa implinirii depline pe meleagurile altadata straine si atat de ostile. Acum totul iti este familiar. Cunosti orasul ca pe propriul buzunar, adopti stilul de viata actual, dar ce-i mai important, nu mai faci comparatii. Nu mai ai regrete. Privesti spre viitor cu lumina si pace-n suflet.
De-acum esti de-al casei!

Nici la atletism nu stam prea stralucit , nici la inot , box sau alte sporturi pe unde mai ciupeam cate o medalie . Cei drept, atata timp cat nu se mai face sport serios in tara nici iluzii nu ne putem face.

Cati copii se mai joaca in fata blocului? Cate preselectii se mai fac la nivelul claselor 1-4 ? Nimic ! Toti copii sunt la calculator , la internet , la jocuri. Din ce in ce mai putini parinti isi indeamna copii spre sport iar rezultatele se vor vedea in timp.

Felicit pe toti sportivii nostri participanti , majoritatea implinindu-si un vis apoape unic intr-o cariera. Totusi, nu pot sa trec cu vederea evolutia fetelor de la handbal. Din nou am crezut in ele, poate mai mult ca niciodata, din nou m-au dezamagit crunt.

Peste 4 ani de acum ! (acu imi dau seama ca nu stiu unde e urmatoarea olimpiada de vara)

Pana la pestera se ajunge foarte usor . Ori prin padure , cam o ora de la Padis, ori cu masina pana foarte aproape de intrare (cam inca 15 min de mers prin padure)

Traversarea in sine nu a fost foarte dificila. Ajutat de lanturi si de sfaturile lui Fane , alpinist de Cheile Bicazului , am ajuns repede si bine la iesire. Doar ca greul abia acum incepea pentru ca ne-am hotarat sa facem si Cheile Somesului Cald. Pe firul apei !

Ce mi-a placut, ca un grup de cehi aveau tricouri verzi personalizate cu Rumunsko 08 . Din nou bravo lor. Chiar am stat cu ei la tv la cabana, la finala campionatului european. Si spre surprinderea mea tineau cu Spania.

Ce nu mi-a placut e ca se construiesc niste hoteluri cica. De catre primar si banda lui , cum mi s-a explicat. Daca ajung toti manelisti pe acolo chiar ca nu as mai avea ce cauta. Pun citeva poze de la Padis 2008 si cu timpul am sa scriu cite un articol pentru fiecare traseu facut.

Mai greu e cu nimeritu’. Acum , la jumatea meciurilor , conduce un coleg cu 4 pcte iar io si inca 3 colegi pe locul 2 cu 3 pcte.

Estimez ca se ca cistiga cu maxim 9-10 pcte.

Later edit :  A cistigat o fata (dintre cele 2 participante). Cu 7 puncte.

Nu ramine de facut decit sa cheme politia. Vin gagii , astialalti,politzaii ,  se uita ei pe acolo , tusesc , se scarpina si le vine ideea.  Geniala chiar.

“Vai, dar paznicu matale n-are atestat. Pai va paste o amenda de 50 de milioane.”

“Pai n-am stiu. Acu sint si pradat si mai trebuie sa si paltesc amenda”

“Pai uite cum facem. Iti retragi matale reclamatia si scapi de amenda. Ce zici ? Si sintem chit.”

“Pai paguba mea ?”

“Hai domle , un ciocan si 2 doua cuie. Avem treburi mai importante”

ei dragii mei, cam asa se rezolva un caz in tzarisoara noastra.

In urma Norvegiei se plaseaza, in ordine, Olanda, Belgia, Germania, Marea Britanie, Italia si Franta, cu preturi cuprinse intre 2,25 dolari pe litru si 1,97 dolari pe litru. in Spania, benzina costa 1,94 dolari, iar in Polonia 1,73 dolari pe litru.


In Arabia Saudita, cel mai mare exportator de petrol la nivel mondial, pretul benzinei, de 0,12 dolari pe litru, este printre cele mai reduse. Pretul mediu al benzinei din China este de 0,6 dolari pe litru, dar acesta poate varia chiar si cu 20%, in functie de regiune, potrivit datelor guvernamentale.

Deci :

2,29 dolari este cel mai scump litru de benzina – Norvegia.
0,03 dolari este cel mai ieftin litru de benzina – Venezuela.